- a i-o spune cuiva de la obraz
- v. a spune ceva pe faţa / şleau cuiva .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a i-o spune cuiva de la obraz
Look at other dictionaries:
obraz — OBRÁZ, (1) obraji, s.m., (2, 3, 4) obraze, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. ♢ expr. Să ţi fie ruşine obrazului! sau să ţi fie în obraz!, se spune cuiva care a făcut ceva… … Dicționar Român
ruşine — RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ expr. A muri de ruşine sau a i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se… … Dicționar Român
nigra — SÂNGE, (5) sângiuri, s.n. 1. Substanţă lichidă de culoare roşie, compusă din plasmă şi din globule (albe şi roşii), care circulă prin vine şi artere, asigurând nutriţia şi oxigenarea organismului la animalele superioare. ♢ Animal cu sânge rece =… … Dicționar Român
nas — NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, frunte şi gură, servind ca organ al respiraţiei şi al mirosului. ♢ loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţă, sub ochii cuiva. (În… … Dicționar Român
râde — RẤDE, râd, vb. III. intranz. 1. A şi manifesta veselia sau satisfacţia printr o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, scoţând în acelaşi timp sunete specifice, succesive şi nearticulate. ♢ expr. A râde (sau, rar a şi râde) în barbă (sau pe… … Dicționar Român
troglodytes — OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil.… … Dicționar Român
pânză — PẤNZĂ, pânze, s.f. I. 1. Ţesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecţionează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această ţesătură. ♢ Pânză de casă = pânză ţesută la războiul manual; pânză ţărănească. ♢ loc … Dicționar Român
trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… … Dicționar Român
geană — GEÁNĂ, gene, s.f. 1. Fiecare dintre firişoarele de păr de pe marginea unei pleoape. ♢ expr. A( i) da (cuiva) ochii (sau pleoapele) în gene (sau geană n geană), se spune despre o persoană care este gata să aţipească, să adoarmă. A privi printre… … Dicționar Român
roşu — RÓŞU, IE, roşii, adj., subst. I. adj. 1. De culoarea sângelui. ♢ Ouă roşii = ouă vopsite (cu roşu sau, p. gener., cu altă culoare), tradiţionale la creştini de Paşti. Pământ roşu = pământ de culoare roşiatică (întâlnit mai ales în ţinuturile… … Dicționar Român
